Localizare: Deși asociat cu localitatea Boroșneu Mic, situl se află la 2 km vest de aceasta, în apropierea cătunului Valea Mică, pe un promontoriu în valea pârâului Kispatak. Punctul se numește Cetatea Bursucului.  Alte denumiri: Măgura Rotundă; Borzvára.

Relief: o mică măgură aflată la limita nordică a dealurilor înalte, bine individualizată pe toate laturile, ridicată cu cca 2324 m deasupra a două văi care coboară dintre dealuri spre depresiune și se întâlnesc chiar în fața sitului, pe partea nord-estică.

Aspect: Situl, care este complet împădurit (foioase și conifere), este alcătuit dintr-un platou oval, orientat SV-NE (75 X 30 m, suprafața cca 0.22 ha) și o terasă foarte aplatizată, de formă semilunară, bine conturată pe partea estică. Platoul este afectat semnificativ în latura sudică de vizuinile unor bursuci.

Fortificație: Sectorul vestic, cel orientat spre dealurile înalte, este fortificat cu șanț și val interior — poziționate pe pantă. Mai multe pietre pot fi observate la suprafața solului, în marginea sud-vestică a platoului (zid de piatră?)

Istoricul cercetărilor: În anul 1909, F. László a efectuat cercetări de teren în această zonă şi a realizat descrierea sitului. Pe baza materialelor arheologice descoperite situl a fost atribuit unei locuiri de tipul Ariuşd. Zoltan Székely amintește că în acest punct, pe Valea Pârâului Mic, există un sit cu materiale pictate de tip Ariușd, în care, în timpul cercetărilor de teren din 1948, a găsit și câteva fragmente dacice. Orbán considera că aici ar fi existat o cetate medievală cu zid de piatră cu care ar trebui asociate fragmentele de arme și metal găsite în trecut. Viorica  Crișan notează prezența elementelor de fortificare — șanțuri și valuri, pe baza cărora emite ipoteza că situl ar fi putut funcționa ca așezare fortificată și în perioada dacică, admițând că nu se cunoaște, de fapt, cărei epoci îi aparține amenajare defensivă. În anul 2010 S. J. Sztáncsuj a executat o săpătură arheologică preventivă în zona sud vestică a staţiunii în cadrul căreia a investigat o locuință aparținând culturii Ariușd, aflată aproape de suprafață.

Cronologie: Materialul arheologic descoperit în urma cercetărilor arheologice de teren datează din mai multe perioade: eneolitic (grupul Ariuşd), eneoliticul târziu (cultura Coţofeni), epoca bronzului (Schneckenberg şi Wietenberg) şi din epoca dacică, și se află, în principal, în depozitele Muzeului Secuiesc din Sf. Gheorghe. În ceea ce privește epoca dacică, nefăcându-se încă cercetări sistematice, nu se pot preciza caracterul locuirii ori o datare mai strânsă. Având însă în vedere cantitatea mare de material eneolitic scoasă de bursuci din viziunile lor, la suprafață, în comparație cu cele câteva fragmente ceramice de tip dacic (ceramică cenușie lucrată la roată) nu excludem varianta unei ocupări efemere a unei fortificații mai timpurii. Prezența șanțului interior însă, este mai degrabă specific epocii dacice.

Bibliografie:

Harta

contentmap_plugin