Localizare: la 1 km vest de localitatea Racu, județul Harghita, pe malul drept al Oltului; alte denumiri: Câmpul Cetății, Racul Ciucului I, Csikrákos, Bogáthegy, Vármezeje.

Relief: extremitatea nordică, de formă triunghiulară, a unui promontoriu deluros cu fundament stâncos - Dealul Bogat, ridicată brusc, cu 40 m din mlaștinile Oltului, pe malul drept al râului. Cu excepția sectorului sudic, unde este legat printr-o șa de restul dealului, pantele sale sunt abrupte, mai ales cea estică mărginită de Olt. La Racu, Oltul trece printr-un mic defileu, între înălțimile Dealului Bogat la vest și Dealul Racului la nord-est, marcând trecerea în compartimentul central al Depresiunii Ciucului. Întreg Dealul Bogat, inclusiv situl a fost amenajat ca zonă agricolă prin terasări, relativ recente, probabil datând din perioada administrației austro-ungare.  Pe terasa aflată imediat sub platou și care este în prezent arată, se pot observa la suprafață numeroase fragmente ceramice din epoca bronzului, prima epocă a fierului, cele mai multe însă fiind din epocă dacică clasică, fragmente de pereți de lut arși, de zgură, dar și pietre de mari dimensiuni scoase de localnici pe marginea arăturii. Materiale arheologice, inclusiv dacice, se găsesc și pe șaua de legătură cu relieful înalt aflat la sud-vest, precum și pe panta vestică a Dealului Bogat. 

Vedere dinspre Olt

Istoricul cercetărilor: Deși situl a intrat în atenția cercetătorilor începând cu Orbán, nu a fost niciodată cercetat prin săpături. Pe vremea lui Orbán se puteau vedea, se pare, un val semicircular de 375 m lungime și un șanț precum și un zid de piatră de 165 m lungime, la interiorul valului, ce înconjurau platoul pe care în secolul XVIII s-a ridicat o bisericuță catolică dedicată Sfinților Iacob și Filip. Nici Al. Ferenczi nici V. Crișan nu mai reușesc să distingă în teren cu claritate elementele de fortificație. Ce a văzut însă Ferenczi pe platou, mica ridicătură de pământ de doar 1.2 m lățime, a fost surprins și în modelul digital al terenului — executat recent prin tehnici fotogrammetrice pentru sit. Mica incintă rectangulară, reprezintă probabil vestigiile unui îngust zid de piatră, dar nu se poate preciza dacă este vorba de cel descris de Orbán, nici care ar fi datarea sau funcționalitatea sa (poate chiar incinta bisericii?).

Tipul de sit: având în vedere lipsa cercetărilor sistematice nu putem preciza tipul sitului, nici măcar nu este clar dacă a fost fortificat. Poziția sa este însă una strategică: la înălțime, apărată natural, la o gâtuitură naturală a reliefului unde se putea controla circulația atât est-vest cât și nord-sud, cu o arie de vizibilitate impresionantă. Locul a fost ocupat în mai multe epoci, iar în perioadă dacică clasică a fost destul de intens folosit judecând după cantitatea de material vizibilă la suprafață. Această cantitate însemnată arată și că situl se distruge constant. Zona ar trebui să fie mai bine protejată iar agricultura, cel puțin pe terasele de pe pinten, interzisă.

 Bibliografie

 

Harta

contentmap_plugin